Reconstruirea relatiei sau abandonul ei

Hotarandu-te sa iei o decizie: daca sa iti reconstruiesti relatia sau sa o abandonezi

Intrebari obisnuite:

1.Ne mai putem impaca vreodata dupa ce s-au petrecut atatea lucruri urate?

2.Oare ne putem schimba amandoi in aspectele importante? Suntem chiar incompatibili?

3.Da, faci niste schimbari pentru a salva relatia, dar sunt ele permanente sau sincere?

4.Ma vrei pe mine sau doar pachetul (siguranta financiara, o casa, impartirea responsabilitatilor parintesti)?

5.Sunt motivele mele de a ramane suficient de bune?

6. Ar trebui sa ramanem impreuna pentru copii?

7. Nu e gresit sa fiu prea afectuos, sa petrec prea mult timp cu tine, inainte sa fiu sigur ca vreau sa ma reangajez in relatie?

1.Ne mai putem impaca vreodata dupa ce s-au petrecut atatea lucruri urate?

Judeca viata voastra impreuna nu dupa cum te simti azi, ci dupa cum ai simtit in trecut. Ati fost vreodata fericiti sau intimi? Poti sa iti amintesti ce v-a atras reciproc in perioada cand va curtati? O prognoza plina de speranta tine adesea de puterea acelor ani de inceput. Daca ati impartasit sentimente de dragoste si ati avut o viziune comuna asupra viitorului, daca v-ati bucurat amandoi de partidele de sex si ati petrecut un numar rezonabil de activitati satisfacatoare impreuna-poate exista mai multa speranta pentru relatia voastra decat crezi. Daca gasesti putine lucruri pe care sa construiesti- daca relatia a fost rareori satisfacatoare- atunci s-ar putea sa nu fie salvabila.

Un pericol atunci cand privesti inapoi la viata voastra impreuna este sa fii incorect cu amintirile si sa le privesti printr-un val de amaraciune. Ai grija sa nu distorsionezi trecutul pentru a-ti satisface prezentul.

Fericirea pe care ati impartit-o nu este o garantie pentru o fericire viitoare-  se poate ca acei ani de  „miere”sa nu supravietuiasca unei „lumi”de ipoteci si scutece murdare. Dar prognoza pentru relatia voastra este mai buna daca ati fost fericiti odata.

2. Oare ne  putem schimba amandoi in aspectele importante? Suntem chiar incompatibili?

Presupunerile capata o realitate proprie. In cazul in care crezi ca partenerul tau este nepotrivit pentru tine si nu are cum sa se schimbe, este probabil sa renunti la relatie si sa incepi sa cauti in alte parti. Dar daca iti vei considera opinia doar ca pe ceea ce este-o realitate subiectiva-ii poti da partenerului tau o sansa sa iti demonstreze ca gresesti.

Spune-i partenerului tau de ce schimbari ai nevoie pentru a te simti mai iubit, mai respectat, mai ocrotit. Exprima-te intr-un mod cat mai putin combativ, constrangator-fara amenintari, fara ultimatumuri. Formuleaza-ti cererile in termeni pozitivi si concreti.

Asculta cu atentie si fara sa intri in defensiva schimbarile pe care  partenerul tau le doreste de la tine. Pentru a te hotari daca sunt corecte si realizabile, intreaba-te:

• Ce dezvaluie aceste cereri despre mine- despre ceea ce este placut si neplacut la mine?
• Sunt capabil sa fac ceea ce imi cere partenerul meu?
• Sunt dispus sa incerc?
• Oare aceste schimbari ma vor imbunatati ca persoana sau imi  vor compromite integritatea; ma vor ajuta sa ma dezvolt personal sau imi vor ameninta starea de bine?
• Am mai auzit vreodata aceste plangeri, recent sau in trecut?
• Oare parintii mei sau alte modele pe care le-am avut in copilarie se purtau in felul in care mi se cere mie acum sa-l corectez? Reproduc acelasi tip de comportament care mi se pare insuportabil la altii?

Tine cont de faptul ca partenerul tau te poate invinovati pe tine ca sa isi inteleaga sau evite responsabilitatea pentru propria nefericire.Acest lucru ar trebui sa fie evident cand:

• Partenerul iti cere sa schimbi acele lucruri care v-au atras reciproc la inceput (de exemplu, spontaneitatea pe care o aprecia initial este numita acum iresponsabilitate)
• Partenerul te invinovateste pentru atribute care lui ii lipsesc, dar pe care le invidiaza in mod inconstient(de exemplu, capacitatea de a face lucruri singur)
• Partenerul incearca sa te degradeze sau sa te subjuge
• Cererile partenerului sunt exagerate si reflecta nevoi nepotrivite

Aceleasi reguli ti se aplica si tie. Atunci cand tu esti cel care cere schimbari, ar trebui sa examinezi sursa nemultumirii tale si sa nu presupui automat ca partenerul tau este problema. Intreaba-te:

Cer mai mult decat poate partenerul meu , sau oricine altcineva , sa imi dea?

Il invinovatesc pe partenerul meu pentru ca ma face sa ma simt nepotrivit, neiubit, nesigur, cand, de fapt, asa m-am simtit intotdeauna?

Oare daca sunt nefericit inseamna ca m-a dezamagit partenerul meu?

Cat din lipsa de satisfactie pe care o simt mi se datoreaza- asteptarile mele nerealiste, conflictele mele nerezolvate, nevoile mele excesive, perceptia mea distorsionata asupra partenerului si a interactiunilor noastre?

3.Da, faci niste schimbari pentru a salva relatia, dar sunt ele permanente sau sincere?

Se poate ca schimbarile sa  te inspaimante si pentru ca te pot convinge sa ai incredere in cineva care te poate dezamagi din nou. „Sunt, oare, manipulat? Odata ce ma voi dedica din nou tie, vei presupune ca totul este in regula si te vei intoarce la vechile obiceiuri?”  sau „Oare te schimbi doar pentru a ma ademeni inapoi si a ma pacali? Odata ce ma intorc, vei deveni la fel ca inainte, facandu-ma sa imi doresc sa fi plecat de tot?”.

In cazul in care partenerul refuza sa se schimbe in punctele esentiale pentru tine sau nu reuseste sa isi tina promisiunile, se poate sa fie mai intelept sa iti aduni bagajele si sa pleci mai departe. Dar daca vezi ca a facut un efort, poate vei dori sa iti tii scepticismul in frau, sa ridici bariera neincrederii si sa ii dai celuilalt ocazia sa te recastige. Partenerul tau nu poate intra in viata ta, daca nu ii deschizi usa.

4.Ma vrei pe mine sau doar pachetul (siguranta financiara, o casa, impartirea responsabilitatilor parintesti)?

Probabil ca si in perioada in care va curtati  partenerul tau nu era atras in totalitate de tine, ci de un portret idealizat al tau si de capacitatea ta de a-i amplifica imaginea de sine. Siguranta financiara si emotionala, compania, confortul si familiaritatea unui camin, sprijinul in perioadele de boala sau batranete-toate acestea sunt elemente ale oricarei relatii de durata. Daca esti fericit acasa, nu te va deranja sa fii valorificat si pentru celelalte lucruri pe care le aduci in relatie in afara de tine insuti; de fapt, te poti simti chiar multumit sa stii ca iti satisfaci partenerul in atat de multe feluri. In cazul in care nu esti fericit, este probabil sa crezi ca esti iubit din motive gresitesi sa te simti folosit si neapreciat.

5.Sunt motivele mele de a ramane suficient de bune?

Daca ramai doar dintr-un sentiment de vina, frica sau datorie, s-ar putea sa vrei sa-ti reconsideri decizia sau sa te pregatesti pentru o viata de inchisoare autoimpusa: tu fiind si prizonierul, dar si gardianul.

Motive gresite pentru a ramane in relatie:

1.Nu pot sa ma descurc singur.

2.Religia mea imi spune ca legamantul de casatorie este inviolabil si nu poate fi desfacut.

3.Simpla idee de a distruge relatia pare prea coplesitoare.

4.Este responsabilitatea mea sa am grija de partenerul meu.

6. Ar trebui sa ramanem impreuna pentru copii?

Pare sa fie mai bine pentru copiii care traiesc in familii divortate, dar in care exista niveluri mai scazute de conflictualitate, decat pentru cei ce traiesc in familii intacte in care exista niveluri ridicate de conflictualitate.

In studiul ei asupra a 98 de familii divortate, Connie Ahrons, sociolog, a descoperit ca atat barbatii, cat si femeile cred ca a fost o greseala sa stea impreuna pentru copii, ca ar fi trebuit sa se desparta mai devreme si ca acestora „le-ar fi fost mai bine intr-o casa cinstita si functionala, chiar daca era a unei familii divortate”.

Daca va hotarati sa va separati sau sa divortati , se poate ca distanta fizica dintre voi si copii sa fie mai putin daunatoare decat cea emotionala.

Daca stati impreuna doar de dragul copiilor- daca pur si simplu trageti de o casatorie acrita si lipsita de viata din vinovatie, frica sau obligatie- atunci, pe termen lung, se poate sa nu le faceti un bine copiilor. Dimpotriva, riscati sa le oferiti un model de dragoste regretabil, unul pe care nu ati dori sa il repete atunci cand vor deveni adulti. Chiar mai mult, daca sunteti nesatisfacuti de casatoria proprie si deveniti excesiv de interiorizati si deprimati, este probabil ca si copiii vostri sa sufere de pe urma retragerii voastre emotionale.

Daca in mintea ta sunt suficient de multe motive pentru a ramane impreuna, se poate ca nu numai sa salvezi nucleul familial pentru copiii tai, ci si sa ii inveti o lectie de viata importanta: ca oameni care la un moment dat s-au ranit reciproc si chiar s-au urat, pot invata sa se iubeasca din nou; ca oamenii se pot separa si impaca; ca o situatie de criza in relatie poate duce la schimbari semnificative si la o legatura si mai puternica.

7. Nu e gresit sa fiu prea afectuos, sa petrec prea mult timp cu tine, inainte sa fiu sigur ca vreau sa ma reangajez in relatie?

Se poate ca unii dintre voi sa creada ca ar trebui sa stea la distanta de celalalt si sa nu isi exprime afectiunea pana nu stiti sigur daca doriti sa va impacati. Problema cu aceasta strategie este ca va crea realmente o prapastie si mai mare intre voi. La urma urmei, cum te astepti sa dezvolti sentimente mai profunde pentru cineva daca refuzi sa relationezi cu acea persoana in mod pozitiv?

Daca exista momente in care unul dintre voi simte iubire fata de celalalt si doreste sa isi manifeste afectiunea, va sugerez sa va exprimati si sa il lasati pe celalalt sa decida daca avansurile voastre sunt bine-venite.Desi s-ar putea sa nu locuiti impreuna, nu trebuie sa fiti separati si emotional, sau chiar sexual, atata timp cat incercati amandoi sa va lamuriti ambivalenta si partenerul vostru nu crede ca sunteti mai implicati decat sunteti in realitate.

Hotarandu-te sa iei o decizie

Ai de luat o decizie extrem de importanta: daca sa iti reconstruiesti relatia sau sa o abandonezi. Presupui ca cea mai buna sau singura cale de a rezolva aceasta dilema este de a-ti asculta inima. Eu te incurajez insa sa iei o decizie mai bine gandita, una mai degraba cognitiva decat emotionala. Nu iti sugerez sa iti ignori sentimentele, ci sa pui sub semnul intrebarii presupunerile care se afla in spatele lor- presupuneri despre partener, dragoste si legaminte.

Majoritatea cuplurilor care s-au impacat au inceput procesul de vindecare cu un puternic sentiment de ambivalenta. Nu veti putea incepe niciodata daca va asteptati sa va simtiti siguri si motivati 100%.

Sfaturi practice pentru a incepe:

1.Proiectarea in timp :imagineaza-ti cum ar fi relatia ta daca ai face cateva dintre schimbarile cerute de partenerul tau  si daca si el ar face la fel. Tine minte ca schimbarile mici  conteaza enorm. Acum incearca sa te vezi peste 6 luni, un an, 5 ani bucurandu-va unul de celalalt, stiind ca decizia luata de a sta impreuna a fost corecta.

2.Legamantul- formalizeaza lucrurile asupra carora ati cazut de acord si va da un scop clar  spre care sa va indreptati si fata de care sa va masurati progresul.

3.Ascultarea nonreactiva: incearca sa treci de cuvintele acuzatoare ale partenerului  si sa auzi durerea din spatele lor. Amandoi va luptati ca sa intelegeti ce s-a intamplat, sa va reintregiti sinele si sa dobanditi echilibrul in vietile voastre.

4.Privind inainte : pentru aceia dintre voi care ati impartit o poveste puternica, pozitiva cu partenerul, care v-ati luptat pentru a-i sprijini cariera si l-ati sustinut in momentele de stres- greutati financiare, nesiguranta personala, socrii, probleme de sanatate, vise nerealizate si incredibilul sentiment de inadecvare  ce apare cand esti parinte- aveti o sansa unica sa va curatati ranile si sa va uniti mai puternic si cu mai multa dragoste, fara sa sacrificati amintirile de aur.